”Cine învinge frica se poate crede nemuritor; cine nu o are, este!”

Trăim într-o lume în care de mici suntem învățați să ne fie frică. Dacă ne-am acorda câteva minute de introspecție să descoperim cât la sută din deciziile, acțiunile și comportamentul nostru sunt afectate de frică, am rămâne uimiți. Am să enumăr doar câteva din cele pe care le-am trăit, experimentat, întâlnit.

Frica de a nu greși… Ne interzicem anumite acțiuni din frica de a nu greși… când defapt, ultima greșeală ar trebui privită ca unul din cei mai buni învățători ai noștri.

Frica de a nu fi răniți… Ne reprimăm sentimentele și nu dăm, NU NE DĂM cu totul într-o relație, din frica de a nu fi răniți… Pierdem astfel bucuria de A IUBI, în loc să apreciem ACUM, ne limităm pentru ceva ce nu există…. ceva ce ar putea să se întâmple, deci, ceva ce nici măcar nu suntem siguri că se va întâmpla…

Frica de pedeapsă… Ne comportăm conform regulilor  sociale, juridice, etc. din frica de amendă sau alte forme de sancțiune… OSHO spunea, ”Dă-i omului conștiință și atunci nu va mai avea nevoie de reguli!”.

Frica de șef… În meseria mea, am întâlnit șefi, colegi care nu au știut să se impună altfel decât prin frică. Nu-i judec… atât au știut să facă. Asta a fost misiunea lor… Dar nu pot să nu mă întreb, oare cum te poți uita în oglindă știind că te folosești de puterea unei funcții pentru a genera un astfel de sentiment atât de nociv în cei din jur? Respectul instaurat prin frică nu este unul de durată și în situații de criză își va arăta lipsa de consistență.

Frica de a nu fi judecați sau respinși…  Din frica de a nu fi respinși sau judecați, arătăm lumii o mască, îl ascundem pe adevăratul EU. Nu e corect față de ceilalți, dar mai ales față de noi. Să ne imaginăm o viață în care în orice moment poți fi TU cu cel de lângă tine… Cât de minunat ar fi. Important și un câștig este, nu să fii pe placul celuilalt… ci tu să îi apreciezi pe ceilalți pentru cine sunt ei cu adevărat și ei la fel pe tine. O mască … este doar o imagine… și stă în picioare doar până în primul moment de relaxare. Așa că, frica generează și minciună.

Până și religia, unii preoți, propovăduiesc, FRICA… Fă bine pentru că altfel vei ajunge în IAD, să ne purtăm cu frică de Dumnezeu! Dumnezeul în care cred eu, nu își dorește frica mea.  Eu cred, că Dumnezeu nu își dorește ca acțiunile nostre să fie guvernate de frică, ci de iubire. ”Iubește și fă ce vrei” spunea Sf. Augustin. Abia atunci când deciziile nostre, acțiunile, gândurile pleacă din conștiință, vin ca ceva natural, abia atunci putem spune că ne reprezintă și că sunt parte din ceea ce definește cine suntem.

Atunci când aducem experiențele mai puțin plăcute din trecut, în prezent, ele vor genera frică. Frica de a nu se întâmpla iar. Atunci, vom judeca oamenii prin prisma trecutului nostru, al lor… fără să ținem cont că noi suntem deja o altă persoană, nu mai suntem cel/cea de acum 2 ani. Că ei sunt alții… că nu sunt persoana care ne-a rănit în trecut, chiar și atunci când este vorba de una și aceeași persoană.

Frica, este o robie a minții! Horea, spunea: ”Nu robia este ce mă frământă, ci că dacă stă prea mult omul în robie, se obișnuiește cu ea. Și nu va mai știi să trăiască în libertate, îi va fi frică de libertate.” Așa este și cu frica, cu cât o vom păstra mai mult, cu cât ne vom crea mai multe, nu vom mai ști cum să trăim în absența fricii, ne va fi frică să trăim fără frică. Ține doar de noi să începem ACUM să dărâmăm acest zid al fricii, cărămidă cu cărămidă… invers față de cum, tot noi l-am construit. Ciocanul? Barosul? pentru a dărâma zidul? …. 🙂 DRAGOSTEA!!!

P.S.

Frica mea cea mai mare? Frica de abandon și singurătate. Cum am reușit să o elimin din viața mea? Când voi reuși pe deplin, va voi povesti! 🙂

”Cine învinge frica se poate crede nemuritor; cine nu o are, este. […] Frica este o moarte de fiecare clipă.” Emil CIORAN – Lacrimi și sfinți

Ionuț MIHALACHE