Doi ani…

WordPress m-a anunțat că azi se împlinesc doi ani de când sunt aici. Când au trecut cei doi ani, nu știu. Mă simt încă atât de la început de drum… Parcă au trecut două zile doar de când eram cu prietenul meu Călin la o bere în Place Jourdain din Bruxelles și el mă întreba:

Răspunsul meu: câteva ore mai târziu se năștea jurnaldecalatoriedestinatiaeusitu .

Uneori, e suficient să pui întrebarea potrivită pentru ca ceva deja să se materializeze. Unele evenimente, situații rămân atât de puternic impregnate în noi încât scurgerea timpului nu le atinge. De aceea și senzația că ieri și nu acum doi ani eram la discuția din Jourdain.

Ce este acest blog? Este un mod al meu de a mă oferi pe mine vouă. Este un spațiu în care pot da mai departe ceea ce primesc, mesajele și lecțiile pe care eu le primesc de la viață. Pentru că nu se știe niciodată cine are nevoie de ele. Este un spațiu al creației, pentru că:

Destinul omului este creația

Lucian Blaga

Am crescut odată cu el, pentru că nu poate exista creație fără evoluție. De ce ar fi creat Dumnezeu o lume statică care să nu se adapteze la schimbări? Eu cred într-un sincretism între creaționism și evoluționismul lui Drawin. Ni s-a dat darul liberului arbitru și al creației să ne creăm zi de zi pe noi înșine și realitatea în care trăim.

Așadar doi ani în care am purtat dialoguri cu mine, cu realitatea mea și cu voi. Doi ani în care am învățat despre mine, în care am căpătat curajul de a mă expune public aici fără să îmi mai fie teamă de a fi judecat. Doi ani care m-au ajutat să îmi răspund la întrebarea care a răsărit în minte prin discuția purtată cu Călin: cum te-ai simți dacă ți-ai da voie să fii 100% tu?

Sufletul își dorește mereu ca noi să exprimăm cine suntem, cine dorim să fim. Dar noi îi punem frână, îl ascundem după măști sociale și scuturi de apărare, de teama de a nu fi judecați, răniți… găsim mereu un motiv pentru ele.

Am mai observat ceva în acești doi ani, ceva ce vreau să împărtășesc cu voi. Atunci când faci un anumit pas pe calea dezvoltării interioare, spirituale, lucruri, evenimente, situații în jurul tău se schimbă și vin în sprijinul căii pe care ai ales-o. Astfel, undeva la un an de la nașterea blogului, viața mi-a trimis-o pe Luana. Ea a văzut un potențial în mine și în această pagină pe care eu nu aveam curaj să le văd. Mi-a oferit într-o seară o imagine din ceea ce ar putea fi. Mi-a trimis după tot felul de idei, un fel de a-mi spune Hai, poți mai mult! Acordă-i doar atenția cuvenită, pentru că eu te văd acolo! Atunci doar am ascultat-o… Am pus în aplicare mai târziu ceea ce ea îmi arătase. Îți mulțumesc pentru ceea ce ai ales să vezi din mine. În fizica quantică, observatorul poate schimba manifestarea uni particule doar prin simpla observație. Așa și faptul că tu ai ales să vezi asta în mine a influențat modul în care am ales să mă comport în acest aspect al vieții mele.

Vreau să mulțumesc și Cristinei, îmi dai curaj și încredere și participi la viața acestui blog prin faptul că îmi mai semnalezi câte o greșeală sau o literă lipsă pe ici pe colo. Și vă fac o mărturisire, nu prea editez articolele… practic ele se scriu singure, eu doar sunt interfața care le pune pe hârtie dând curs liber gândurilor și ideilor. 

La fel și vouă tuturor celor care ați ales să dați timp din viața voastră pentru a-mi citi articolele, celor care ați comentat sau le-ați apreciat. Mi-ați fost vânt în pânze să ducă corabia mai departe. 

Acum, la aniversare, am să îmi reînnoiesc promisiunea făcută. Voi scrie doar atunci când voi simți că am cu adevărat ceva de spus și nu mă voi dezice de la misiunea de ”mesager”. Pentru că nu sunt posesorul cunoștințelor pe care le dobândesc ci doar le port pentru o perioadă iar informația, ca de altfel și fericirea, reprezintă cu adevărat putere doar atunci când e împărtășită.

Cu Drag,

Ionuț Mihalache