Lumina e ca apa

Lumina e ca apa. Dai drumul la robinet și apa va curge. Apeși pe întrerupator și lumina apare. Dar oare dacă vom sparge un bec aprins, lumina va curge din el și va inunda camera? Gabriel Garcia Marquez spune ca da.

Doi frați făceau asta în fiecare miercuri seara. Miercuri seara era seara de film a părinților, iar cei doi frați în timp ce părinții priveau proiecția pe ecranul cinematografului, își proiectau propriul film și navigau cu barca lor mică de aluminiu prin casă. Pentru majoritatea oameilor mari, a ține o barcă în mijlocul camerei este un gest cât se poate de inutil. Dar pentru cei ce știu a naviga pe lumină, este o oportunitate.

Cei doi frați au continuat să facă asta în fiecare miercuri. Era micul lor secret până când de prea multă lumină, au inundat tot cartierul. Oamenii au început să afle de povestea lor. Obișnuiți fiind să trăiasca doar pe uscat, oamenii nu știau sa navigheze pe lumină și considerau că este periculos și prea devreme și poate că prea repede s-au avântat să facă asta. Așa că au adus căngi pentru a-i aduce înapoi și ancora pe cei doi frați la uscat. Pe uscat ești în siguranță, aici știm cu toții ce să facem și la ce să ne așteptăm. Și cel mai important…. Nu e neaparat necesar să visezi. Pentru că nu ai nevoie să visezi pentru a da teme la mate, a plăti facturi, a face treburi importante, treburi de oameni mari. Visătorii sunt acei ghiduși care ne visează acele mici tâmpenii numite povești. Poveștile nu fac decât să tâmpească capul oamenilor mari și să îi facă să creadă în cai verzi pe pereți. Pardon, la bărci ce navighează pe lumină. Traiul pe uscat nu este deloc așa… Am uitat să vă spun, oamenii mari sunt mereu ocupați și nu au timp. ”Unii oameni mari nu mai au timp să iubească până la capăt, dar au timp să nu aibă niciodată timp.” (Irina Rimes) În lumea oamenilor mari, timpul se comprimă nespus de mult și le rămâne doar pentru treburile importante și nicidecum pentru un lucru atât de neînsemnat, cum ar fi, să ții o barcă de aluminiu în mijlocul sufrageriei.

Uneori, oamenii mari își pun preventiv ancore care să îi țină cu picioarele pe uscat în cazul în care apare pe neașteptate un val de lumină și îi ia pe sus. Acel val perfect pe care surferii îl caută toată vara…

Este adevărat, navigatul pe lumină nu îți va plăti facturile, nu îți va rezolva problemele și diferendele care apar între membrii echipajului oricărei ambarcații, care dealtfel apar mai ales atunci când navigezi pe uscat. Dar navigatul pe lumină te va ajuta sa vezi că toate acestea nu sunt decât valuri ce fac călătoria neplictisitoare.

Asemeni celor doi frați mai sunt echipaje ce știu a naviga pe lumină. Un exemplu ar fi doi marinari, un marinar și o marinară care împreună cu secundul Boris și cei șase gardieni Zuu, Țichi, Lala, Eta, Miu și Jupânul, sunt un strașnic echipaj ce știe a naviga pe lumină. Deși sunt doi marinari iscusiți datorită mărilor ce le-au navigat până să fie pe aceeași corabie, au și ei și căngi, și ancore, și mai navigează chiar și pe uscat uneori. Secretul lor? Să ții pânza sus pentru ca Dumnezeu, Lumina, să aibă în ce sufla pentru a împinge corabia mai departe.

Dar despre călătoria lor, cu altă ocazie… să mai adune ceva mile de navigat pe lumină.

Celor care cred că navigatul pe lumina este o pierdere de timp, și vor să taie acest rău de la rădăcină, le spun că de vină este Edison. Pentru că el ne-a visat becul.

Ionuț Mihalache

P.S. Text inspirat de povestirea Lumina e ca apa Gabriel Garcia Marquez

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s