The Fountain – un alt fel de pasărea Phoenix

Am văzut filmul… De fapt nu, v-aș minți. Nu am văzut filmul Fântâna… Am trăit filmul Fântâna.

Este povestea, “călătoria”, lui Jack, un cercetător ce luptă pentru a găsi leacul pentru a vindeca tumora de care suferă soția sa. Regizorul ne duce în trei lumi diferite, dar legate între ele. Nu am să vă stric plăcerea de a viziona filmul dezvăluind momente din acesta sau finalul. Ca de fiecare dată voi împărtăși cu voi doar experiența mea. De ce continui să fac asta? Pentru că doar eu pot face asta, doar eu vă pot face acest dar. Nu e vorba de laudă sau a mă considera buricul pământului, doar că pe mine vouă, doar eu mă pot da în dar. Experiențele mele sunt parte din cine sunt eu și mă gândesc că poate în felul acesta aprind o candelă  acolo unde cineva are nevoie.

Să revenim la film… Căutarea leacului magic? Am trăit-o…. Am căutat și eu mai de mult un leac magic care să aducă cuiva drag vindecarea si mie speranța. Am înțeles mai târziu că uneori ceva mai presus de noi ne/îi cheamă iar “vindecarea” se poate produce la nivele si pe căi diferite.

Un alt arhetip ce îl veți regăsi în film, este dorința tinereții fără de bătrânețe si a vieții fără de moarte. Cred că o găsim în legendele, basmele, credința si istoria oricărui popor.

Ce îl mâna pe personajul din film în luptă? De ce ar fi dat orice, chiar si sufletul în schimbul leacului magic? Pentru ce căuta viața veșnică pe pământ? Iubirea!!! Da, noi bărbații, principiul masculin din noi este potențat la maximul lui de iubirea pentru voi! Orice bărbat se poate autodepăși pe sine din iubirea pentru o femeie si pentru a primi iubirea ei. Unii ar spune că nevoia noastră de bază este procrearea. Dar ceea ce căutăm cu adevărat este sentimentul că suntem iubiți. Vă doriți un bărbat puternic lângă voi? Atunci nu vă fie frică să îi arătați că îl iubiți. Abia atunci va duce orice “luptă” si o va câștiga de dragul iubirii voastre.

Viața veșnică? Viața lungă în starea aceasta este posibilă. Dar suntem oare pregătiți cu adevărat pentru asta? Dacă ai știi că vei trăi pentru totdeauna, ai mai aplica regula: “nu lăsa pe mâine ce poți face azi”? Dacă ai știi că mereu va exista un mâine? Cum ar fi?

Ceea ce pentru omidă înseamnă moarte, pentru maestru înseamnă fluture. Nu e ușor deloc să integrezi acest concept… Am pierdut si eu la rândul meu persoane dragi… Nu e ușor, simți că o parte din tine pleacă odată cu ei. Dar dacă într-adevăr ceea ce numim noi sfârșit e de fapt un început? Dacă moartea fizică este doar o etapă din complexul proces ce înseamnă viață? Străbunii noștri, Dacii, nu se temeau de moarte. O vedeau ca pe începutul unei călătorii. Frica de moarte a fost “Învățată” pentru ca omul să poată fi controlat si a-i fi furată libertatea. Cum ar fi dacă am aplica si aici pariul lui Pascal? Dacă moartea e doar ceea ce ne spune medicina, nu avem nimic de pierdut. Dar dacă e mai mult si îți pregătești sufletul si mintea pentru ce va urma, dacă ai grijă ce vrei să iei cu tine… si vei descoperi că nu a fost în zadar, cam cât am avea de câștigat….

Două puncte nu pot ocupa același loc în spațiu în acelasi timp. Asa că nu pot exista doi de tu în acelasi timp. Da, știu la ce v-ați gândit, dar alea nu sunt decât măști sociale, fațete ale personalității tale, roluri pe care alegi să le joci la un anumit moment. Adevăratul tu, moare din când în când pentru ca un nou tu să se nască. Introspecția, căutarea interioară, auto cunoașterea sunt doar elemente, pași din procesul creației. Știi care va fi revelația pe care o vei avea atunci când vei porni pe acest drum al căutării interioare, al încercării de a afla cine ești cu adevărat? Vei realiza că nu te redescoperi pe tine, ci te recreezi pe tine în permanență. Eu asta am înțeles!!! Iar ce vrei să creezi, ține de liberul tău arbitru. Si am mai înțeles ceva, dacă tu nu ai curajul să îți scrii propria poveste, cu siguranță se va găsi cineva care ți-o va scrie. Însă va scrie pentru tine rolul de care are el/ea nevoie.

Murim de fapt destul de des… pentru a Renaște. Pentru a crea un nou eu, un nou comportament, o nouă atitudine față de viață, e nevoie să fim dispuși să îl sacrificăm pe eu de acum. Asta presupune în realitate sacrificiul, moartea de care se vorbește în film, în legendele, basmele si credințele noastre. Nu este deloc vorba de o moarte fizică asa cum este ea înțeleasă în viața de zi cu zi. Dar chiar si asa,  Moartea corpului fizic nu e altceva decât o etapă a călătoriei noastre si ea vine în mod natural atunci când a sosit momentul.

Fântâna e un film despre faptul că uneori ceva mai presus de noi si de cei dragi ne cheamă, un film despre renaștere… despre revelarea adevăratului înțeles al conceptului de nemurire si este si un alt fel de a povesti despre pasărea Phoenix.

Oferiți timp din viața voastră acestui film, nu va fi timp pierdut!

P.S.

Am avut din când în când gândul de a îmi face un tatuaj… Niciodată nu am fost suficient de hotărât nici în privința  imaginii, mesajului si nici a acțiunii de a-l face. Acum sunt hotărât si în privința momentului si a mesajului. Acum știu ce va fi pentru că încă mai cred în “forever and a day”!

Cu drag, al vostru Ionuț Mihalache!