Ceasul meu..

Timpul este o creație a noastră, a minții umane. Dacă ai întreba un copac cât e ceasul, s-ar uita cel puțin ciudat la tine. Fiecare își are timpul său, ritmul său, vremea sa. Fiecare percepem diferit trecerea timpului și în funcție de starea noastră interioară îl putem contracta sau dilata. În funcție de starea noastră interioară, de mediul la care ne expunem, trecerea vremii se poate observa în mod diferit pe chipul nostru. Uneori simțim că ne-am dori să oprim timpul în loc… Dar de fapt ne dorim mai degrabă să oprim un anumit moment sau mai bine zis sa păstrăm o anumită stare sau să oprim procesul de îmbătrânire. Timpul, dacă există, este un dar pe care îl primim, nu îl putem cumpăra și ține doar de noi să îi dăm valoare.

Mă uit în oglindă și oglinda se uită înapoi la mine… A mai trecut un an? Sunt tot eu fizic dar parcă puțin altfel. Parcă ieri eram într-un sătuc din Italia ce părea uitat în timp și treceam de la o stare la alta, dar fericit. E parcă ieri, dar în același timp s-au petrecut atâtea încât nu știu unde și-au făcut loc să încapă într-un singur an. Dacă ar fi să le enumăr ar fi mai mult de 365. Sunt momente, întâmplări, experiențe, vise împlinite, vise amânate, vise neîmplinite încă, momente criogenate în fotografii.

Ce a fost anul acesta pentru mine? La fel ca timpul, o înșiruire de evenimente…

Villabona, o ușă de duș, valuri, Brussels, cinema la House of the Rising Sun, Berlin cu al lui răsărit văzut de la spate, tăcerea lucrurilor, Batumi cu al lui 1+1=1, o viață prinsă într-un tablou, Iași, dance me, Roata de pe Ștefan cel Mare, omul de zăpadă, prinsa prin hotel, pauza planetei, nu lăsa frica generală să te cuprindă, miez de noapte la Borșa, piure cu cartofi prăjiți, ca vântul și ca gândul cu masca pe figură, respirație, cuprindere, tortul, Stick Figure, respirație, hot-dogăria lui Ionuț, mă ții da? mă ții…, teleworking, dor, doi Ionuți și două motociclete, Komitet Iasington.

Mă uit pe dulap și îmi dau seama că deși nu pare întotdeauna așa, borcanul meu cu momente fericite se tot umple, borcanul meu cu experiențe se umple și el, rafturile s-au mai îmbogățit cu câteva cărți, blogul s-a mai îmbogățit cu câteva articole, motocicleta cu ceva kilometri, eu … m-am mai îmbogățit cu momente și cunoștințe pe care să le dau mai departe… De aceea … ceasul meu n-are orele exacte, ceasul meu îmi măsoară timpul în fapte. Ceasul meu clipelor le dă valoare, ceasul meu e o inimă sub soare.

Ionuț MIHALACHE