Timpul NU înseamnă bani, dar banii ÎNSEAMNĂ timp!

S-a spus și se spune că timpul înseamnă: BANI. Bani pe care în general îi folosim pentru a cumpăra lucruri. Arsenie Boca, a spus: ”Inima ne-a fost dăruită pentru a-l iubi pe Dumnezeu și oamenii. Dar unii își afundă inima în mlaștina iubirii de lucruri”. Trăim din păcate într-o societate a cărei atenție este îndreptată în general spre consum. În care goana după bani, ne face să nu mai dăm atenția cuvenită oamenilor din jurul nostru și momentelor care au cu adevărat importanță în viața noastră. Nu realizam că ceea ce ne face cu adevărat fericiți sunt momentele pe care le trăim. Așa că, ceea ce ne poate face cu adevărat fericiți se simte, nu se vede.

Prețuim de multe ori mai mult un lucru decât omul de lângă noi. Cel mai frecvent exemplu? Să presupunem că un copil vă strică un obiect la care țineți foarte mult. Care va fi prima reacție? Dacă e să fim sinceri.. Cu siguranță prima intenție nu va fi, să îi spunem, ”nu e nimic, dar să fi mai atent data viitoare.” În acel moment abia, putem să arătăm cât de prezenți suntem și să observăm cât valorează pentru noi acel copil în comparație cu obiectul respectiv.

Cum am ajuns atât de ahtiați în goana aceasta după obiecte, care ne oferă doar un substitut de scurtă durată a ceea ce înseamnă cu adevărat fericire? Poate și din următorul motiv:

Să facem abstracție că se referă la America și la școlile profesionale. Eu cred că este valabil la o scară mult mai largă.

Sunt anumite lucruri care te pot ajuta să ajungi la o stare de fericire, sau chiar la o stare de pace și prezență. Dar să nu confundăm obiectul cu trăirea. Atâta timp cât dragostea noastră se îndreaptă către stare și nu către obiect, cred eu că nu avem cum să fim pe o cale greșită. Vorbesc aici de exemplu de instrumentul unui muzician, de pioleții unui alpinist, de motocicleta unui motociclist. (despre asta, în articolul următor 🙂 ).

Atunci când ne terminăm misiunea aici, nu vom lua nici un lucru cu noi. Este științific demonstrat. Dar trăirile? Experiențele? Nu cred că poate deocamdată cineva să răspundă la această întrebare. Și atunci, dacă ar fi să aplicăm formula din ”Pariul lui Pascal”, să presupunem că există ceva dincolo de acest moment și că plecăm cu tot ce am adunat ca și experiențe de viață. Dacă nu e așa, nu avem nimic de pierdut. Dar dacă e așa, vă imaginați câte am avea de câștigat dacă am investi mai mult în trăiri decât în obiecte? Dacă am investi mai mult în iubirea față de oameni în locul iubirii față de obiecte?

Pentru mine, TIMPUL înseamnă trăiri, experiențe, momente, oportunități de ”înălțare”, pe care le poți avea, sau rata! Depinde ce îți dorești și de ceea ce vezi atunci când te uiți în oglindă. Depinde apoi și de cât de consecvent ești în a merge pe drumul pe care l-ai ales.

Atunci când îmi propun să cumpăr un obiect de care simt că aș avea nevoie, cum îi evaluez valoarea? Merită prețul? Prețul este reprezentat în bani.. dar valoarea adevărată pentru mine, este dată de timpul din viața mea, pe care eu l-am folosit pentru a câștiga acei bani. 

”Atunci când cumperi ceva, nu cumperi cu bani, ci cu timp din viața ta! Iar singurul lucru pe care nu-l poți cumpăra este extra timp în viața ta! – Jose Mujica președinte Uruguay

Întrebarea mea este: Merită acest obiect atâtea luni sau ani din viața mea? 

De aceea, pentru mine, Timpul NU înseamnă bani! Dar banii, înseamnă timp!

Ionuț MIHALACHE

P.S.

Articol inspirat de, predica Preotului Bogdan POPESCU – Biserica Sf. Parascheva Bruxel, învățăturile lui Arsenie BOCA, discursul președintelui Uruguay – Jose Mujica