”39”

Pentru a 39 a oară, sărbătoresc momentul în care am venit pe această lume. Când a trecut tot acest timp? Pare o clipă… dar pare și o viață. Timpul este o creație a noastră, a oamenilor. Dacă am întreba acum un copac: ”Cât este ceasul?” S-ar uita, cel puțin ciudat la noi. Timpul în anumite concepții filosofice, nu este altceva decât o înșiruire de evenimente.

Evenimentele mele în cei ”39”? 

Pot spune că viața ma binecuvântat cu de toate. Am avut parte de multe trăiri, de experiențe. Am experimentat:

1. Bucuria
2.  durerea ”despărțirii” de cineva drag
3. Am fost îndrăgostit
4. am iubit
5. am fost iubit
6. am fost disperat
7. am simțit durerea fizică
8. am experimentat frica de moarte
9. am călătorit în diverse locuri
10. am visat
11. am  vise împlinite
12. am proiecte împlinite
13. am trăit durerea despărțirii în cuplu
14. am primit
15. am dăruit
16. am cunoscut foarte mulți oameni din diverse culturi, de diverse credințe și din diverse societăți
17. am plâns
18. am râs
19. am greșit
20. am iertat
21. am judecat
22. am avut mereu posibilitatea de a mă bucura de pasiunea mea, motocicleta
23. am luptat pentru ceea ce am crezut
24. am luat apărarea
25. am lăsat de la mine de dragul iubirii
26. am fost și egoist
27. am simțit și ce e părerea de rău
28. am renăscut
29. am căzut
30. m-am ridicat
31. am dezamăgit
32. am fost dezamăgit
33. am fost surprins
34. am simțit și lipsa
35. am simțit și plenitudinea
36. am simțit critica
37. am simțit lauda
38. am crescut
39. TRĂIESC!!! ÎMI CRESC PE ZI CE TRECE ARIPI SĂ POT ZBURA ȘI NIMENI NU MĂ POATE OPRI!

Mai am încă pe atâtea de făcut, de experimentat. Nimeni înafară de mine nu este răspunzător pentru cine sunt azi, la 39 de ani. Sunt rezultatul deciziilor mele din toate momentele de mai sus. Ce îmi doresc azi? Să pot recunoaște fiecare eveniment din viața mea, să recunosc oportunitățile ce mi se oferă pentru ”trezirea” mea spirituală, pentru mântuirea mea.

Dar destul despre mine, pentru că 14 August… nu e despre mine!

14 August este despre ei: 

Este despre Mama și Tata. Este despre darul ce l-au făcut ei, aducându-mă pe lume pe mine. Este despre curajul și decizia lor de a da naștere unui copil. Este despre felul în care m-au crescut și mi-au făcut cunoscut ce înseamnă să lași loc de bună ziua. Este despre sacrificiile pe care le-au făcut pentru ca eu să am tot ce îmi era necesar. Este despre nopțile lor nedormite, despre lacrimile lor, despre bucuria lor, despre toate câte au făcut pentru ca eu să pot să mă dezvolt, să cresc în cine sunt astăzi. Poate nu a fost totul optim mereu, dar a fost așa cum a trebuit să fie. Sunt doar doi oameni, care s-au străduit din toate puterile lor. Sunt părinții mei și îi voi iubi mereu.

Este și despre sora mea. 

Este despre dragostea cu care m-a primit în viața ei. Despre zilele în care învăța cu mine în brațe. Despre momentele în care a folosit timpul copilăriei, al adolescenței, pentru a avea grijă de mine. Despre felul în care m-a susținut mereu. Despre felul în care, chiar și atunci când eram la nivelul meu cel mai de jos, tot am fost deosebit în ochii ei. Felul în care m-a încărcat cu dragostea ei. Despre încrederea pe care a avut-o mereu în mine, despre felul în care m-a încurajat să îmi urmez visele. Despre libertatea pe care mi-a dat-o să îmi urmez alegerile, chiar și atunci când nu le considera ca fiind cele mai bune. Este despre toată dragostea pe care am primit-o de la ea.

Lacrimile sunt felul în care vorbește sufletul atunci când mintea nu poate exprima în cuvinte ceea ce el simte. Sunt lacrimi care exprimă diverse stări, de bucurie, de tristețe… și sunt și lacrimi de recunoștință.

Așa că, pentru toate cele de mai sus, azi, nu ridic doar un pahar de șampanie. În primul rând azi, ridic un gând de recunoștință cât inima mea de mare către cer. Recunoștință pentru părinții și sora mea, pentru tine, femeia care mi-ai dat ocazia să iubesc cu toată inima mea,  pentru voi toți cei ce ați fost în viața mea, pentru toate câte am primit și câte or să mai vină!

Ionuț MIHALACHE