Pentru voi, care de asemeni îl iubiţi pe Micul Prinţ

37964924_2084878488212250_3454730251039408128_nÎn seara aceasta am terminat de citit Micul Prinț pentru a …treia oară în viața mea. De fiecare dată o înțeleg altfel, sau înțeleg și altceva. Probabil că devin din ce în ce mai des… un ”om mare”. Este o carte pe care oricine ar trebui să o aibă în casă și să o citească din când în când.

La ce folos?

Pentru a ne aminti de unde am plecat… Pentru a ne aminti că am fost cândva copii și știam să privim cu inima. Pentru că așa suntem noi adulții, avem tendința să uităm, pentru că suntem atât de ocupați cu treburile ”serioase” de adulți.

38084979_2084878738212225_3495374157921648640_n

Am crezut că noi doi am cumpărat cartea ca pe un dar din acea librărie magică… Dar de fapt, magia a fost că de undeva de acolo, de pe o stea micuță ne-ai făcut tu un dar dându-ne gândul de a o cumpăra. Mi-ai făcut mie un dar, pentru că acum după ce am terminat-o de citit, pot să văd iar… Pot să văd copilul din mine dimineața în oglindă… Pot să văd iar o floare mică și unică, pe o planetă mică ce strălucește când privesc pe cerul negru ciuruit de stele. Și de acum înainte, de fiecare dată când vederea mi se va încețoșa de maturitate, voi avea la îndemână cartea… Până când vei învăța să citești singur, de fiecare dată când eu și cu mama o vom citi pentru tine,  o voi citi și pentru mine…

 

”Cum micul prinţ adormi, îl luai în braţe şi pornii din nou la drum.
Eram înduioşat. Mi se părea că port o gingaşă comoară. Mi se părea chiar că
niciodată pe pământ nu se aflase ceva mai gingaş. Mă uitam, în lumina lunii,
la fruntea-i palidă, la ochii lui închişi, îi priveam şuviţele de păr ce-i
tremurau în vânt şi mă gândeam: „Ceea ce văd eu aici nu e decât învelişul.
Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut…”
Cum un surâs uşor aluneca pe buzele-i întredeschise, m-am gândit:
„Ceea ce mă înduioşează atât de mult la acest prinţ adormit e credinţa lui
faţă de o floare, e icoana unei flori ce străluceşte înlăuntru-i, ca flacăra-ntr-o
lampă, chiar şi atunci când doarme… Şi bănuiam în el o gingăşie şi mai
mare. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile: orice adiere e în stare să le
stingă…

***

Totul, acolo, e învăluit într-o adâncă taină. Pentru voi, care de asemeni
îl iubiţi pe micul prinţ, ca şi pentru mine, nimic în univers nu mai rămâne
cum a fost, de vreme ce undeva, acolo, nu se ştie unde, o oaie, pe care n-o
cunoaştem, a mâncat, ori ba, un trandafir…
Uitaţi-vă la cer. Întrebaţi-vă: oare oaia a mâncat, ori ba, floarea? Şi
veţi vedea cum totul e altfel… Şi nimeni, dintre oamenii mari, nu va pricepe
niciodată că lucrul acesta e atât de preţios.

41913911_1126510937501367_9011069058929393664_n

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s