Micul prinț – din fiecare din noi

Nu contează ce și cine este persoana pe care o iubești pentru cei din jur. Contează cine este pentru tine. Iubirea pe care o manifestăm  față de o persoană, o poate ridica dincolo de condiția ei. Cele mai de preț daruri pe care le poți oferi celui/celei pe care o iubești sunt spațiul de a fi autentic(ă) și timp din viața ta! De ce oare ne este atât de greu uneori să credem ce vede celălalt în noi? De ce ne e atât de greu să credem ce reprezentăm pentru celălalt? De ce lăsăm ochii să ne spună să nu dăm crezare inimii? Oare o fi așa cum am citit astăzi într-o postare? Că ”în secolul XXI, sexul e gratis iar dragostea costă, că acum aici, e mai grav să îți pierzi telefonul decât să îți pierzi valorile, că femeile se tem mai tare de o sarcină decât de HIV, că hainele decid valoarea unei persoane,  că bărbații își doresc doar relații fără obligații, că aici, acum dragostea e o joacă? Secolul XXI, aici supraviețuiești doar dacă joci cu rațiunea, și ești distrus dacă acționezi cu inima.” NU! Refuz să cred asta și aleg să păstrez Micul Prinț din mine… VIU!

”- Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu
are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, să-ţi iei rămas bun, iar eu îţi voi
dărui o taină.
Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii.
– Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi
nimic, le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aţi
îmblânzit pe nimeni. Sunteţi aşa cum era şi vulpea mea. Nu era decât o
vulpe, aidoma cu altele o sută de mii. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten,
iar ea acum nu are în lume seamăn.
Şi florile se ruşinară.
– Sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte, le mai spuse el. Nimeni n-ar
avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar
crede că e asemeni vouă. Ea însă singură e mai de preţ decât voi toate
laolaltă, fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am
ocrotit-o cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis omizile (în afară doar de
câteva, pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea, ori cum
se lăuda, ori câteodată chiar şi cum tăcea.
Fiindcă ea e floarea mea.
Şi se duse înapoi la vulpe.
– Rămâi cu bine, zise el…
– Te du cu bine, zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă:
Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul
lucrurilor.
– Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor, spuse după dânsa micul
prinţ, ca să ţină minte.
– Numai timpul împărţit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de
preţioasă.
– Numai timpul împărţit cu floarea mea… făcu micul prinţ, ca să ţină
minte.
– Oamenii au dat uitării adevărul acesta, zise vulpea. Tu însă nu
trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit.
Tu eşti răspunzător de floarea ta.
– Eu sunt răspunzător de floarea mea… spuse după dânsa micul prinţ,
ca să ţină minte.” – Micul Prinț