Georgia… o țară a contradicțiilor – Ziua 1 Zugdidi

De mai bine de un an mă străduiam să găsesc timp si motivație să vizitez Georgia. Pull factor? Dragul meu prieten Răzvan se afla acolo. La momentul oportun, a apărut si push factor-ul… Pe la mijlocul lui Noiembrie Răzvan urma să își termine misiunea..așa că a fost un moment de “now or never”.  El si Loredana erau în vizită la mine la Bruxel așa că nu am stat prea mult pe gânduri si mi-am dedicat ultimile două zile de concediu acestei călătorii. Atunci când îți  asculți intuiția, sincronicitățile încep să apară si toate se asează de la sine. La serviciu toate s-au aranjat de minune. Tot ce era planificat în acea săptămână s-a amânat ca prin minune iar biletele… incredibil de ieftine: 56 euro dus-întors.

Mi-am pregătit bagajul – un rucsac, ca prin “minune” vremea s-a îmbunat așa că drumul până la aeroportul din Charleroi l-am făcut cu motocicleta.

Prima interacțiune cu reprezentanții poporului Georgian… în aeroport. Deși mai era încă o oră până la îmbarcare, se formase deja o coadă la poartă. M-am uitat mirat la ceas gândindu-mă că poate mi-a stat ceasul. Am aflat mai târziu că de fapt o caracteristică a georgienilor e dorința de a fi primul în toate.

A început îmbarcarea si spre sfârșit m-am așezat si eu frumos la rând. Un grup de georgiene între două vârste si foarte vocale m-au depășit si prin stânga si prin dreapta de parcă eram doar o piesă de mobilier. M-am rezumat doar să zâmbesc gândindu-mă că oricum avionul nu pleacă până nu se îmbarcă toată lumea… neânțelegând graba… Ajung în avion, pe locul meu deja se afla cineva. Îi fac semn că e locul meu(La coridor) si îmi face semn liniștit că pot să mă așez la mijloc. Îi repet că este locul meu iar respectivul îmi face iar semn liniștit să intru la mijloc. Știind că e un zbor de peste patru ore, hotărât să nu cedez, mi-am luat figura de încruntat si tonul de “dur”. Consternat de parcă mi-ar fi făcut o favoare s-a mutat într-un final pe locul său. :))))

După un zbor destul de lung, pilotul anunță că a început coborârea, nu vă puteți imagina… câțiva călători pentru care a fi primul e principiu în viață, deja se ridicaseră cu bagajul în mână îndreptându-se spre ușile avionului. După calmul însoțitorilor de bord mi-am dat seama că erau obișnuiți cu situația. Odată debarcat, coadă la controlul de frontieră… aceeași poveste cu piesa de mobiler :))))

Răzvan mă aștepta la ieșire si am pornit spre Zugdidi. Am rămas impresionat de faptul că în cei 80 de km, am întâlnit cel puțin 10 echipaje de poliție, toate în patrulare cu semnalele luminoase pornite. Răzvan mi-a explicat că se merge foarte mult pe stilul american de prevenție…dar că în realitate nu intervin prea mult.

Georgia… O țară cu o suprfață de cca 70.000 km2, si o populație de aproximativ 4 milioane din care 80% ortodocși, s-a format prin unirea mai multor regate din care cele mai importante sunt Iberia si Colchis. Numele își are originea din persană, Gurgan (tărâmu lupilor). Georgia se poate lăuda cu cea mai veche atestare a producerii vinului, recipiente de păstrare a vinului vechi de 8000 de ani fiind descoperite de către arheologi.

Independența recentă si-a declarat-o la 9 Aprilie 1991.

Zugdidi – Dealul Mare- Este un orășel de aproximativ 40.000 de locuitori situat în vestul Țării. Am început vizita cu o porție de Hajapuri si o sticlă de apă minerală Borjomi. Se spune că Stalin avea la masă doar apă Borjomi, fiind renumită pentru proprietățile sale curative.

Principala atracție a orașului este Palatul Dadiani, construit în secolul 19. La intrarea în grădina palatului m-a întâmpinat un I LOVE Zugdidi si… Ea:

O cățelușă foarte prietenoasă căreia nu i-am oferit altceva decât puțină atenție, o îmbrățișare si o pungă de sticksuri. Mi-a fost ghid si gardian prin tot orașul vreme de 3 ore si ceva kilometrii. Ce am învățat? Că dragostea unui câine e necondiționată, nu cunoaște naționalitate si nici frontiere. Mă întreb oare în privința modului în care ne oferim dragostea, oare cine e mai “animalic”, noi sau ei?

Vă las în continuare să vă faceți o mică idee despre grădina si Palatul Dadiani, în care s-ar afla un veșmânt al Maicii Domnului si masca mortuară a lui Napoleon.

Într-o bună zi…

Si… una din curiozitățile Georgiei… De unde se vede că nu doar românul este inventiv. 🙂

Cam asta a fost Zugdidi, aventura abia avea să înceapă. Ce va urma? 650 de km de “contradicții“ si experiențe de neuitat ce m-au făcut să știu că mă voi întoarce în Georgia!

Va urma…

Ionuț MIHALACHE