Copacul, sunt chiar EU

Mereu “băile de pădure” m-au încărcat, mi-au liniștit mintea și mi-au făcut sufletul să zâmbească. Chiar și atunci când merg cu motocicleta și intru intr-o zonă de pădure, îmi ridic viziera pentru a simți acel aer, pentru a-mi umple plămânii cu mirosul pădurii și inima cu energia ei.

Suntem mai mult decât știm conectați cu frații noștri copacii. Dacă vrei să vezi o transpunere în plan fizic a “așa cum este sus este și jos”, “precum în cer așa și pe pământ”, atunci privește un copac. Coroana sa este o imagine a rădăcinii sale. Copacii și oamenii au avut mereu o relație simbiotică. Ne-au protejat de cald dar și de frig, ne-au arătat ce înseamnă să privești în sus, să fii vertical indiferent de furtunile pe care le întâlnești. Și natura noastră și a lor este una verticală. Noi ne ridicăm și mergem, ei stau drepți țintind mereu în sus. Privește un copac și vei vedea cum prin timp și vremuri, și-a păstrat intenția spre “verticalitate”, acumulându-și cu răbdare inelele indiferent de furtunile din jurul său.
Este suficient să ne uităm puțin la propria istorie, arhetipuri, idei care au rămas constante în conștiința noastră ca umanitate și vom vedea legătura nostră cu frații noștri copacii. Am să vă dau doar două exemple, fără a intra in detaliul simbolisticii lor: Copacul vieții și Copacul Cunoașterii
Căutați cum este reprezentat axis mundi…

Copacul familiei? Familia nu ține întotdeauna de legăturile de sânge ci este formată și din cei ce au o legătură spirituală cu tine, din cei care ar face orice pentru a te face să Zâmbești. Copiii tăi nu sunt doar cei ce sunt sânge din sângele tău. Iubirea dă naștere unei legături mai puternice decât sângele.

In gradina casei mele e copacul

Care canta si pe frunze si pe vant

Care stie tot ce-mi place si ce simt

Care stie cantecul ce-n gand il cant

In gradina casei mele e copacul

Care-mi spune sa fiu mandru cum e el

Care-mi spune sa-mi tin fruntea dreapta tot mereu

Fie ploaie, fie soare, fie nori, 

Tot ca el.

Aurelian Andreescu

Mereu am spus că o persoană îți pune “a” în cuvântul “casă” pentru a-l face “acasă”… Am fost atât de departe de adevărul pe care îl știu acum. Acasă pentru fiecare din noi este inima sa. Nimeni nu este responsabil pentru aducerea ta acasă. Vrei să te simți mereu acasă indiferent unde te-ai afla? Fii mereu în inima ta. De acolo putem să împărtășim acest sentiment minunat cu cei dragi, iubitul, iubita, toți cei care formează copacul familiei noastre.
În grădina “casei” noastre fiecare avem câte un copac. De ne vom întoarce acolo îl vom vedea. Să îl respectăm și să fim tot ca el, demni, verticali, în pace cu natura, în flux.
Uneori însă, nu putem vedea copacul din cauza pădurii… pentru că ieșim din starea de prezență, și atenție. Alteori nu îl putem vedea din cauza podoabelor pe care noi înșine sau alții le-au pus în el.
Frumusețea copacului nu este dată de globurile și ghirlandele din el… De vom privi dincolo de ele vom vedea copacul în esența sa, individual, dar în același timp parte a întregului numit pădure!
Vrem o pădure? Putem începe prin a sădi un copac în pământ, în inima cuiva sau a noastră, chiar și atunci când știm că nu vom apuca să stăm noi la umbra sa!

Ionuț Mihalache

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s