The Matrix!

A fost o dată ca niciodată un visător! Într-o bună zi, sau bună noapte el a visat un mod prin care să experimenteze lumea. La început a visat cerul și pământul, apoi a visat modul de a se experimenta… OMUL.

Ce este The Matrix, film sau documentar? Mulți și-au pus această întrebare, la fel de mulți au și răspuns. Dacă mă întrebi pe mine, răspunsul meu este: DA! Este puțin din amândouă. Trăim într-un Matrix? Da, doar că eu îl văd puțin altfel. Visătorul a creat doar harta, asemeni hărților din jocul Counterstrike. Ceea ce se petrece pe/în hartă, este responsabilitatea noastră, a fiecăruia din noi.

Tot ce se petrece în jurul tău, ești TU. Fiecare persoană care apare în ecuația ta este un alter TU. Dacă tu în tine porți un țipător ascuns, un abuzator emoțional, vei produce în viața ta un abuzator emoțional, va apărea cineva care va țipa la tine. De ce? Pentru ca tu să te poți vedea din exterior, pentru că lumea este o expresie a ființei tale. Dacă tu îți alchimizezi umbrele, îți ierți trecutul, acuzatorul va dispărea sau se va transforma de la sine. Putem vedea doar ceea ce suntem și dacă observi ceva la celălat e doar pentru că acel aspect există și în tine, fie el umbră sau “demnitate”. Bineînțeles, chiar și după ce ți-ai alchimizat o umbră, tu o vei recunoaște atunci când va mai trece pe lângă tine. Dacă în interiorul tău e pace, tot asta vei proiecta spre tine și din exterior. Asta înseamnă de fapt “ceea ce ești atragi”. Cumva am uitat că suntem creatorii propriei lumi și realități. Lumea în care trăim nu este altceva decât o proiecție a proprilor gânduri, idei, intenții, concepții, viziuni. Ceea ce vezi nu este altceva decât o reflexie a luminii proiectată pe retina ta și interpretată de tine. Prinși în Matrix, uităm de multe ori că noi ne creăm propria realitate, pentru că nu e așa, e mult mai simplu să pui responsabilitatea pe un Dumnezeu exterior sau pe cei din jur, găsim mult mai ușor un sens în acuze, dependențe și în bietul de mine. Ne aducem oameni în ecuația noastră dar de multe ori, fiind absorbiți mai mult de hartă, tindem să vedem doar frânturi din ei. Dacă manifești rolul de hoț, fie el prinț sau cerșetor, sfânt sau tartor, vei vedea doar conținutul buzunarelor celui din fața ta. În funcție de unde îți plasezi atenția, (și de multe ori aceasta este îndreptată acolo unde ne este nevoia, lipsa, golul pe care în naivitatea nostră credem că îl putem umple cu ce are celălalt) atât vei vedea, riscând să pierzi/ratezi esențialul, riscând să nu vezi OMUL în întregul său. Nu transforma orice nouă întâlnire într-un ”interviu de angajare”. Știu că va părea paradoxal, dar dacă vrei să vezi esențialul, atenția trebuie să fie pe tine însuți, nu pe celălalt. Privește-l, ascultă-l dar atenția păstreaz-o pe tine, pe ce senzații ai tu în momentul respectiv, abia atunci vei putea vedea întregul și felul în care cel din fața ta se integrează în realitatea pe care tocmai ai creat-o.

Am să vă dau un mic exemplu care să susțină și să facă mai ușor de observat cele de mai sus. Vi s-a întâmplat chiar vouă sau în discuția cu un prieten(ă) să vă spună: “ De când am rămas însărcinată sau de când a rămas soția însărcinată, am impresia că văd o mulțime de femei însărcinate și oameni cu copii mici în jurul meu!” Vă întreb, s-a schimbat lumea? Brusc a crescut natalitatea? Nu! Doar atenția lor s-a mutat! Doar proiecția, focusul “camerei” lor. Acest fenomen se manifestă la fel în toate aspectele vieții noastre.

Un hoț dacă întâlnește un sfânt va vedea doar buzunarele lui.

Elio D’Anna – Școala Zeilor

Trăiesc într-un oraș în care mulți oameni se simt cumva ca în filmul Matrix, cu clădiri de sticlă cu oameni înțelepți care știu să scrie legi, dar au uitat să scrie mesaje. Oameni care abia așteaptă să se faca ora 18:00, apoi să se facă Vineri, mereu așteptând, uitând să trăiască, pierzându-se în matrixul la cărui creție cu toții contribuim. Avem o percepție inversată, asemeni imaginii de pe retină. Războaiele, tirania, răutățile, violențele de orice fel fie fizice sau emoționale, nu sunt cauza suferinței noastre. Este exact invers. Suferința noastră, traumele interioare, judecata, egoul, felul în care de multe ori nu facem altceva decât să trăim un trecut repetitiv, toate astea sunt cauza războaielor, violențelor și a toate celor pe care le-am enumerat mai sus. Starea noastră interioară subtilă, vibrația ta creaza conflictele și situațiile în care ne trezim că ajungem. Abia atunci când vom ajunge să integrăm acest adevăr, abia atunci sintagma ”vindecarea vine din interior” va avea un sens. De aceea, munca începe din interior și nu din exterior, din legi pe care să le impunem. Câți dintre noi avem însă curajul să privim cu adevărat la noi înșine, să fim autentici măcar cu noi înșine și să ne acceptăm umbrele să le aducem la suprafață pentru a le alchimiza. Orice alchimizare va produce efect nu doar la nivel micro la lumea ta interioară, ci în întregul matrix, prin ceea ce vei proiecta. Într-o lume cu oameni bine în interior în care iertarea de sine și față de ceilalți se manifestă în deplinătatea sa, nu pot exista războaie sau răutăți.

Fii bine cu tine și înțelege că Tu nu ești o jumătate în căutarea altei jumătăți…. Două jumătăți nu formează un întreg ci o frântură de relație, o jumătate de relație, indiferent că vorbim de prietenie, profesional sau cuplu.

Trezirea din Matrix, nu înseamnă neapărat ieșirea din Matrix. Matrixul nu e neapărat ceva rău. Este visul pe care l-a visat visătorul pentru noi. El ne-a lăsat libertatea de a crea propriul nostru film și o și facem. Putem crea un film fericit, dar trebuie ca fiecare să își asume responsabilitatea și să înțeleagă că prin fiecare gând, intenție, interpretare, își crează la nivel micro lumea interioară iar la nivel macro lumea pentru toți. Suntem toți parte al aceluiași întreg iar EU există doar în Matrix. Cum ne putem crea un Matrix-Eden? Simplu dar în același timp deloc simplu. E necesar ca ale noastre gânduri, intenții și acțiuni să respecte cumulativ trei condiții: să respecte sinele tău divin, să fie și în serviciul celorlalți și să aibă la bază iubirea. Pentru că dacă dragoste nu e…. nimic nu e.

Ionuț Mihalache