Când eram mic, voiam să fiu ca Tata!

Când eram mic, voiam să fiu ca tata. El era modelul meu. Erau și sunt unele lucruri pe care nu puteam și încă nu pot să le fac la fel de bine ca el. Am crescut și am observat că sunt unele lucruri pe care nu vreau sa le fac ca el.  Acum, sunt fericit că nu sunt ca tata! Pentru că sunt CA MINE! Și sunt fericit că sunt ca mine. Sunt doar un om călătorind prin experiența ce se numește VIAȚĂ, cu fiecare zi scriind povestea vieții mele. Asemenea lui Harap-Alb, voi, toți cei ce mi-ați ieșit în cale, mi-ați fost și Omul Spân și Sfarmă Piatră și Zâna cea Bună și Omul Roșu… Vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați oferit sau luat. M-ați ajutat, îndrumat spre a fi CA MINE azi. Sunt IONUȚ și datorită vouă. Atunci când v-am întâlnit am spus și am dat atât cât am știut eu la acel moment de la nivelul meu de spiritualitate din acel moment. De aceea, vă rog să nu ma judecați doar după o pagină din cartea vieții mele. Nici după pagini din trecut pe care doar le citiți și le interpretați. EU, sunt mult mai mult de atât. Voi sunteți al doilea „cel mai de preț” dar al meu. Atunci când a plecat Mama, o parte din sufletul meu a plecat cu ea. Mi-am adus abia acum acea parte înapoi acasă! Pentru că mama și-ar fi dorit ca eu să fiu întreg, pentru că cineva aici pe pământ mă vrea lângă ea întreg. Pentru că rostul meu este să fiu întreg! Cel mai de preț dar al meu l-am primit de la Tatăl meu și de la Mama mea: VIAȚA. Le mulțumesc din suflet pentru asta și în schimb, începând de astăzi, fac ca fiecare zi să conteze în misiunea mea de a face ceva frumos, de a face ceva măreț din darul lor, din VIAȚA MEA!

Ionut MIHALACHE