În căutarea iubirii?

”Ceea ce contează este faptul iubirii, nu persoana pe care o iubești.” – Mircea Eliade

Iubește pentru că iubești! Nu contează ce și cine este persoana pe care o iubești pentru cei din jur. Contează cine este pentru tine. Iubirea pe care o manifestăm  față de o persoană, o poate ridica dincolo de condiția ei. Atunci când iubești din toată ființa ta, de unde vine iubirea? De la persoana pe care o iubești? NU! Izvorul ei, se află în inima ta. Dar… Am simțit vreodată că iubim fără să fie nevoie ca persoana iubită să muncească pentru asta? Să fie nevoită să dovedească că merită iubirea? ”Să o/îl iubim doar pentru simplul fapt că există?”  – Anita Moorjani. Fără să ne spunem, mai întâi să văd că oferă și pe urmă dau și eu în egală măsură? Dar în cazul acesta, putem oare înțelege iubirea, dincolo de nivelul la care noi înșine iubim? Putem înțelege și crede o iubire care e dincolo de limita la care iubim noi? Atunci când ne impunem limite la cât iubim, atunci când noi înșine nu iubim total, gesturile, acțiunile, cuvintele celuilalt îți pot părea false și de neconceput că ar putea proveni din inimă. Tindem să îi încadrăm, să îi analizăm și judecăm pe ceilalți după  propriile limite, după cât am putea face noi din dragoste. Uneori e mai greu să avem curajul să primim iubire decât să avem curajul de a da. Uneori, inconștient, fugim de iubire din diferite motive. Pentru că nu ne considerăm îndreptățiți, pentru că gândim că nu putem oferi în egală măsură, pentru că nu ni se oferă în egală măsură, sau pur și simplu pentru că nu o înțelegem. Și ce nu înțelegem, ne sperie. Ceea ce e dincolo de obișnuința noastră, ne scoate din zona de confort. Rezistența la schimbare există în toți, fie că vrem să recunoaștem sau nu. Paradoxal este însă că suntem doar la un singur gând/decizie distanță, de schimbare.

Când vine vorba de iubire, dacă simțim să stabilim limite, atunci acestea trebuie să fie ”zero limite”. Drumul spre iubirea divină, iubirea împărtășită nu pleacă de la celălalt… Pleacă de la noi… și nici măcar nu e un drum. Dacă ne hotărâm să pornim pe un drum în căutarea iubirii… e posibil să sfârșim ca în versurile celor de la TAXI: ”Unde cauți tu, unde cauți tu iubirea? Nu știi că-i aici?” 

Și atunci, când nu știm încotro să ne îndreptăm privirea întrebătoare, ”să privim cerul – EL știe tot” – Elisa, pentru că:

”Sarcina dumneavoastră nu este să căutați iubirea, ci să deschideți o poartă prin care să poată intra iubirea.” – Eckhart TOLLE.

Ionuț MIHALACHE