4000 de km de bucurie interioară pe două roți Ziua 6 – Only love can hurt like this…

Abandonându-mă sufletului să îmi ghideze pașii, acceptându-mi  inima pe post de navigație, am ajuns într-un loc ce avea să mă învețe despre iubire…

Cascada Bigăr… o minune a naturii, este cea mai frumoasă cascadă pe care am văzut-o vreodată. Am rămas mut de frumusețe… Natura, creează atâtea miracole în jurul nostru, trebuie doar să ne deschidem ochii și inima să le putem vedea. Se spune că ”frumusețea e în ochii privitorului.”

Deasupra cascadei se află o mică grotă, la baza căreia ”călătorii” își aduc tributul lor iubirii. L-am adus și eu pe al meu, pentru noi. Acum va fi acolo, martor al gândului meu bun pentru noi doi, pentru căutarea mea către EU, TU ..NOI.

Legenda cascadei a rezonat cu ceea ce cred eu, cel de acum, despre iubire și mesajul ei a pătruns până în adâncul sufletului meu, răscolindu-l, născând dorința de a pune în cuvinte toată trăirea aceasta. Este atât de activă încât nu o pot ține doar pentru mine. Sunt doar un purtător al mesajului și cine l-ar putea transmite mai bine decât cineva care îl trăiește prin fiecare celulă a sa.

Demult, trăia pe meleagurile mirifice ale văii Almăjului, o familie de țărani gospodari, a cărei singură amărăciune era faptul că nu aveau un copil. Într-o noapte, femeii i se arătă în vis o vrăjitoare, care îi spuse că doar dacă va bea apă de la izvorul de sub stâncă, va naște o fată, căreia nu-i va fi îngăduit niciodată să se îndrăgostească dacă va dori să trăiască. Femeia merse la izvorul de sub stâncă, bău apă și nu după multă vreme, născu o fetiță. Copila fermeca cu privirile orice ființă omenească care stătea în preajma-i, iar mai târziu deveni o fecioară râvnită de toți flăcăii ținutului, însă inima ei tânjea după un singur flăcău, după Bigăr. Simțind primejdia morții, tatăl său o închise în grota de deasupra izvorului dintre lumi. Strigătele disperate ale fecioarei, fură auzite de către vrăjitoare, care îi șopti: Singurul lucru pe care pot să îl fac pentru tine, este să îți transform părul într-o cascadă pe care vor aluneca lacrimile tale. Vuietul cascadei îl vor aduce aproape de tine pe cel pe care îl iubești, dar nu veți putea niciodată trăi în această lume. El va trebui să moară înecat în lacrimile tale și tu vei muri odată cu el pentru a renaște apoi, în cealaltă lume, în ”tărâmul regăsirii dorului”. Toate se petrecură cum sortise vrăjitoarea iar cascada a rămas mărturie a iubirii care a învins limitele ființei umane.

Și atunci am început mai întâi să îmi pun întrebări. ”Nimic din ce-i din întâmplare nu-i întâmplător”, spune un vechi prieten și coleg. Nici un loc în care ajungem nu este întâmplător. Nu știam că voi ajunge la Bigăr. Dar atunci când te abandonezi, sufletul îți va direcționa pașii astfel încât să ajungi în locurile care să te ajute să înțelegi, să te ajute să îți amintești. Tot ce ai de făcut este să fii cu inima deschisă.

Mă simt obligat să dau credit pentru  sub – titlu, unui prieten. Lui Adrian, un om pasionat de ceea ce face. Dacă mă gândesc mai bine, pasionat este puțin spus… Un om care trăiește pentru ceea ce face și trăiește ceea ce face și anume astrologie. Titlul postării mele, a pornit de la un articol al său: https://www.animamundi.ro/only-love-can-hurt-like-this-2/.

Noi suntem diferiți dar ne și asemănam… ne asemănăm în arhetipuri. Cu siguranță nu întâmplător a rămas în legendele populare ideea că steaua sub care te-ai născut îți influențează .. poate nu viața, dar felul în care reacționezi în anumite situații și felul în care iei anumite decizii. Eu, sunt un Venus – Pluto…
Adi, spune în felul următor despre cum iubește un Venus – Pluto:

”iubire pasională, dragostea care consumă ființa cuiva, iubire transformatoare, experiență erotică transformatoare, a iubi cu toată ființa și cu tot sufletul, a fi copleșit de intensitatea elementară, pasiune pentru frumos, experiențe profunde de percepere a frumosului, intensitate estetică, experiențe artistice extrem de reale transformatoare; impuls intens de a crea frumusețe și de a se înconjura de aceasta, impuls puternic de a se angaja în relații sociale și romantice, a fi dispus să riști totul pentru dragoste”

Ce pot eu să spun este că, persoana pe care o ai în gând seara când mergi la culcare și  dimineața la trezire, este ori sursa suferinței tale celei mai profunde sau sursa iubirii tale celei mai profunde. Se întâmplă însă să fie și amândouă în același timp… Suferința din dragoste, este asemeni zahărului. Este o dulce otravă ce o înghiți de bună voie. Este asemeni luminii becului de care se simte atras fluturele.

Cum iubesc eu…acum? Așa cum iubește fluturele lumina. Deși știe că e posibil că își va arde aripile, o iubește atât de mult încât le jertfește cu toată inima chiar și pentru doar o secundă de ”lumină”.

Mă izbesc uneori de peretele de sticlă al globului în care destinația iubirii mele se închide. Dar continui să mă izbesc iară și iară pentru că o forță mai presus de mine și de ea, mă face să știu că în mine stă puterea de a trece prin acest zid fără a fi nevoie să îl sparg.
Mă consumă, mă arde, pe interior și ma face în același timp să fiu viu, această iubire. Mă face ca în permanență să îmi doresc și să acționez pentru a ”crește”, mă potențează, mă face să îmi aflu limitele și să trec dincolo de ele. Mă face să îmi privesc în față și divinul și îngerul decăzut din mine. Văd și frumoasa și bestia din mine. Dar bestia devine frumoasa la atingerea magică a unei șoapte de iubire. Iubirea este transformatoare. Sunt gata să îmi ard aripile în zbor, pentru că astfel voi renaște. Nu există „să-ți găsești jumătatea.” Pur și simplu într-o zi întâlnești un om de lângă care nu mai vrei să pleci niciodată.

”Moartea=transcenderea” și jertfirea lui TU pentru a te transforma, a manifesta sinele tau divin și a renaște în iubire, pentru ca 1+1 să fie egal cu 1, asta îmi spune mie legenda cascadei Bigăr.

Asta este ceea ce am aflat, asta este ceea ce sunt gata să fac, de asta sunt asemeni fluturelui. Despre asta îmi vorbesc amintirile mele, de asta îmbrățișarea ei îmi răscolește sângele până la ultima globulă roșie. Să te oferi total, dezgolit de măști și vulnerabil. Iată-mă, sunt EU mă ofer pe mine EI, pentru că am încredere în iubire.

De asta EA. Pentru că este tot Venus – Pluto și mai mult de atât, pentru că ne-am căutat și întâlnit prin timp și vremuri. Misiunea mea? Să mă transform prin iubire. După asta tânjește sufletul meu. I-am distras atenția în fel și chip până acum oferindu-i țeluri legate de carieră… Dar atunci când sunt doar EU cu mine, știu ce își dorește sufletul meu cu adevărat.

Mă simt de asemenea obligat să dau credit pentru titlu și  melodiei care mi-a răspuns la  o întrebare. Pentru că sunt momente când te cuprinde îndoiala… E iubire sau obsesie? Dar așa cum am aflat din filmul ”Life of PI”, îndoiala este cea care menține credința vie. Această melodie  a venit în viața mea atunci când aveam starea necesară să o înțeleg. Felul în care  cuprind în versuri și muzică acestă stare sufletească, acestă explicație, acest adevăr absolut, Diane Warren cea care a compus piesa și Paloma Faith, cea care a interpretat-o, mi-a răscolit sufletul. Dealtfel și ele Venus – Pluto, după cum am aflat de la Adi.

Așadar, de unde știu că este dragoste și nu obsesie? Pentru că doar dragostea poate să doară în acest fel. Pentru că doar dragostea poate genera sentimentul de cuțit ce taie direct prin sufletul tău atunci când EA se îndepărtează. Să simți că până și celula din vârful degetului mic de la piciorul tău drept se înfiorează atunci când te sărută EA. Să ai puterea de a fi atât de atent încât să auzi foșnetul genelor EI atunci când clipește. Să simți că motocicleta ta este Pegasus atunci când călărești înconjurat de brațele EI. Să simți că adormind în brațele EI nimic nu te poate atinge. Să îți dorești să o privești când doarme în brațele tale fiind recunoscător pentru încrederea pe care ți-a acordat-o abandonându-se ție în inocența somnului.

Only love can hurt like this….

Dar e o dulce durere ce te face să te simți VIU… o durere ce te face să îți dorești transformarea cu tot sufletul tău, pentru că această durere nu este altceva decât focul prin care poți renaște asemeni păsării Phoenix.

Seara… se lăsa peste Cascada Bigăr. Având acum adevărul atât de limpede în inimă…am început să nu mai cred că… Pentru că acum deja începusem SĂ ȘTIU….

Drumul nu avea să se sfârșească aici….

Am străbătut cheile Nerei, întrebându-mă de ce, realizând că nu sunt singurul care arde pentru asta. Altfel, melodii ca aceasta, cărți, poezii, mii de rânduri scrise nu ar fi existat. Sunt și alții care ard ca și mine și care caută desăvârșirea în iubire. Nu ard doar pentru mine… atunci când voi ajunge la destinație iubirea noastră îi va inspira și pe cei din jur. va fi aportul nostru adus lumii. Da, am călătorit mult până să ajung aici, cu fiecare kilometru am crescut și am învățat. Fiecare etapă, fiecare persoană care a trecut prin viața mea m-au crescut în cine sunt astăzi.

Da, vorbesc în general despre ce fel de iubire caută sufletul meu. Dar vorbesc și despre EA, Elisa, Lioness, cea care m-a făcut să trăiesc toate cele de mai sus. Cea care prin faptul că a răsărit pe cerul inimii mele, m-a făcut să trăiesc toate cele de mai sus să aflu ce înseamnă să iubești cu fiecare celulă a ta. Dacă vreodată cineva mă va întreba: Ce îți oferă în schimb?  Voi răspunde: Șansa să aflu ce înseamnă să iubești! Timp din viața ei! Și cu mult mai multă dragoste decât chiar și ea crede! 

Înconjurat nu de brațele Elisei, ci de toate aceste gânduri și trăiri… nici nu am realizat când am ajuns la ȘARPELE CEL MARE și albastru…la Dunăre.

Am înnoptat la Moldova Nouă, unde ne-am potolit foamea cu ce altceva dacă nu cu un borș de pește.

În șoaptele molcome ale Dunării, am plecat pe valurile somnului spre tărâmul regăsirii dorului. În vis poți ajunge oriunde și chiar dacă e doar pentru o noapte, de îți vei aminti visul, îți poate folosi drept stea polară în călătoria de peste zi.

Ionuț MIHALACHE