Mecanica Inimii

Am avut un zbor lung spre casă azi așa că m-am hotărât să văd un film. Coincidență sau nu, am ales să văd Jack and the Cuckoo Clock Heart. Ajuns acasă… am găsit un ”mic” cadou în cutia mea poștală. O ”carte poștală/vedere” ce îmbină un trecut și un posibil viitor. Dar prezentul ce lipsește din ”cartea poștală”  face ca acel viitor sa pară  mai mult un fost viitor posibil. Nu știu… timpul va arăta ceea ce e ascuns cunoașterii nostre de acum. Această sincronicitate m-a determinat să împărtășesc cu voi rândurile de mai jos.

Filmul, l-am vizionat azi, la 5 ani de când am citit Mecanica Inimii, cartea a cărui ecranizare este. Deși niciodată filmul nu poate să egaleze cartea, m-a făcut să îmi dau seama că există cărți bune și există cărți care îți rămân tatuate în inimă. 

Acordați-vă câteva zile să citiți cartea, vă veți ridica alt om din locul în care ați citit-o. Dacă nu aveți timp, vizionați filmul.

Mecanica Inimii scrisă de Mathias MALZIEU, ”o carte ca o inimă de turtă dulce pentru copii mari”, este în top 5 al cărților care m-au făcut să vibrez. Este un Micul Prinț scrisă în vremurile noastre, o metaforă plină de metafore. Moto: „Te iubesc fără noimă, pentru că mi-e inima bolnavă din copilărie. Doctorii mi-au interzis cu desăvârşire să mă îndrăgostesc, ceasornicul e prea fragil pentru dragoste. Mi-am pus totuşi viaţa în mâinile tale, n-a fost vis, iubirea ta mi-a dat un leac aşa de puternic, încât m-am simţit în stare să mut şi munţii din loc pentru tine.”

Toată copilăria şi toată adolescenţa învăţăm…de toate…cum să ne comportăm, cum să fim politicoşi, respectuoşi, învăţăm la şcoală cum să vorbim corect, cum să socotim, despre lumea în care trăim şi multe altele. Dar nimeni nu ne învaţă cum să iubim, cum să dăruim dragoste şi să nu ne temem, nimeni nu ne învaţă încrederea şi nu sădeşte în noi iubirea necondiţionată. Dimpotrivă, sensibilitatea este privită ca un handicap, un motiv pentru a fi considerat interesant, dar nu tentant pentru o relație. Pe lângă inimă, oamenii au, aşadar, în ei nişte ”ceasornice” condiţionate, nişte mecanisme construite, puţin câte puţin, de când au început să vadă suferinţă în jurul lor, să înveţe despre viaţă, despre ceilalţi. Unele mecanisme au fost montate, direct sau indirect, de părinţi prea protectori sau care transmit experiențele lor copiilor. Altele au apărut şi au crescut cu fiecare dezamăgire, cu fiecare suferinţă. De aceea, atunci când reușești să vindeci o traumă, să ștergi un program, nu o faci doar pentru tine ci pentru întreaga ta linie familială.

Așa cum mulți au încercat să ne învețe și pe noi că dragostea doare, și Madeleine, mama adoptivă a lui Jack și cea care i-a instalat ”ceasornicul”, nu contenește să îl prevină:

“Mecanismul ceasului nu poate filtra emoţiile tot atât de bine ca ţesuturile. Trebuie să fii foarte atent. Ceea ce s-a întâmplat în oraş când ai văzut-o pe micuţa cântăreaţă nu face decât să-mi adeverească temerile: dragostea e prea periculoasă pentru tine. Mai devreme sau mai târziu, o să plăteşti cu multă suferinţă întreaga bucurie care te cuprinde când iubeşti. Şi cu cât vei iubi mai mult, cu atât durerea pe care o vei simţi va fi mai ascuţită. Vei cunoaşte dorul, chinurile geloziei şi ale incertitudinii, senzaţia că eşti respins şi că ţi se face o mare nedreptate. Frigul o să-ţi macine oasele, iar sângele se va preschimba în sloiuri de gheaţă rătăcind pe sub piele, prin tot trupul. Mecanismul inimii tale va sări în aer. Eu ţi-am pus ceasul, aşa că ştiu pe dinafară cât poate duce. Pesemne că forţa fericirii nu-l va doborî. Dar nu e destul de voinic ca să îndure chinurile dragostei ”

Ea îi stabilește trei reguli de la care să nu se abată niciodată:

„Întâi de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpâneşte-ţi mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îţi va străpunge pielea, oasele ti se vor sfărâma, iar mecanica inimii se va strica iarăşi.”

Dar, cum unii dintre noi nu putem trăi în absența iubirii, nu putem trăi fără să o oferim, fără să o exprimăm prin ceea ce creăm fie că e vorba de o pictură, o carte, o poezie sau ceea ce simțim pentru cea/cel de lângă noi, continuăm să ne reparăm inima după fiecare suferință și frângere. Îți e inima țăndări? Atunci ai șansa să le aduni, să lipești o inimă mai mare din ele! Pentru că…

”Inima evadează din învelişul închisoare, se scurge prin artere, îmi ajunge în ţeastă şi se preschimbă în creier. Sunt tot o inimă, de la fiecare muşchi până în vârful degetelor!”

La ce bun să ai o inimă dacă o păstrezi doar pentru tine de frică să nu fii rănit? Să simți că iubești merită toate riscurile din lume. Melis, prietenul lui Jack, știe că Jack are de partea lui cel mai puternic atu: dragostea

“Singura şmecherie, cum o numeşti tu, care-ţi va permite să o seduci pe fata viselor tale este chiar inima ta. Nu cea în formă de ceas care ţi-a fost pusă la naştere. Eu vorbesc de cea adevărată, cea de dedesubt, din carne şi sânge, care pulsează. Pe asta trebuie s-o pui la treabă! Uită de problemele de mecanică, nu le mai da atâta importanţă! Fii imprudent înainte de toate, dăruieşte, dăruieşte-te fără să te gândeşti prea mult!”

Așa că, asemeni lui Jack, eu unul îmi urmez visul și să cred în el până la capătul lumii și al vremurilor. Pentru împlinirea unei iubiri, nu este necesară decât puţină îndrăzneală, un mecanism perfect al sincerităţii sentimentelor și o alegere de fiecare zi. Să îl alegi pe cel/cea pe care îl/o iubești în fiecare zi. Să îl alegi pentru cine este și pentru felul în care te simți. Pentru că așa cum a spus și Jovi ENE, “Să ne dezvăluim mecanismul inimii fără regrete şi cu sinceritate, pentru că defectul adevărat al acestui mecanism nu este dat de prea multă iubire, ci de absenţa ei.”

Ionuț MIHALACHE