Tocmai ce publicasem articolul despre Jack and the Cuckoo Clock Heart si mi-a fost recomandat filmul The Book of Life – ”Pare a fi amuzant, dar dacă privim dincolo de animație, povestea are un înțeles cu totul profund. Sper sa îți placă… Că tot ești în sfera ” animată”
The Book of Life – este este o aventură animată fermecătoare a co-producătorului Guillermo del Toro și a regizorului Jorge Gutierrez. Este povestea unui tânăr matador pe nume Manolo, care este ucis printr-o viclenie de conducătorul Țării Uitaților și trebuie să-și găsească drumul înapoi în lumea celor vii pentru a fi reunit cu dragostea sa. În drumul său va trece prin trei lumi fantastice unde va fi nevoit să își înfrunte cele mai mari frici ale sale.
Văzând filmul animat The Book of Life, mi-am amintit de ceea ce am simțit în două locuri în care am călătorit: Sarmisegetusa Regia
Manolo ajunge în lumea sufletelor unde își regăsește mama și toți înaintașii. Mi-am amintit de sentimentul de conexiune cu toți cei din linia mea familială, cu strămoșii, pe care l-am avut atunci când am ajuns la Sarmisegetusa. Frumusețea mitologiei legată de înaintașii noștri este că dacii credeau în nemurirea sufletului şi considerau moartea ca o simplă schimbare de ţară. Odată ajuns la Sarmisegetusa, îți vine greu să pleci. Simți energia care îți inundă sufletul și corpul cu fiecare pas, cu fiecare respirație. Ai flash-uri și parcă vezi printre copaci imagini din trecut. Urme de energie ale evenimentelor trecute, umbre care asemeni stelei din poezia lui Eminescu, abia acum lucesc privirii noastre. Primești mesaje din trecut și parcă totul se trezește în tine. Simți bucuria apartenenței la această forță universală, legătura și continuitatea cu tot ceea ce ai făcut de când ai pornit pe acest drum al vieților tale spirituale pe pământ, legătura cu strămoșii tăi, dar în același timp și responsabilitatea ce o ai pentru misiunea ta. Noi purtăm în noi toată inteligența și emoțiile liniei noastre familiale dar acestea vin la pachet și cu programe care nu sunt de fiecare dată și cele mai bune. De aceea, atunci când vindecăm o rană, când reușim să dezinstalăm un program auto-destructiv, nu o facem doar pentru noi. O facem pentru toată linia noastră familială, cea prezentă și cea trecută, dar mai ales pentru cea viitoare. Așa că dacă ne-am asumat această muncă, e un mare dar pe care îl facem familiei noastre.
Manolo, ajuns în lumea sufletelor este ajutat de către familia sa de suflete să treacă cu succes peste încercările pe care le întâlnește. Aceeași temă am întâlnit-o și în cartea lui James REDFILED Profețiile de la Celestine – A douăsprezecea Viziune, unde autorul afirmă astfel: Fiecare din noi are o familie de suflete care ne susțin din astral pentru ca noi să ne amintim viziunea de la naștere și să o împlinim. Ei ne trimit sprijin prin intermediul intuiției și a sincronicităților din viața noastră.
În lumea sufletelor, Manolo ajunge într-un loc întunecat, acaparat de umbră unde se aflau sufletele uitaților, ai celor de care nu își mai amintea nimeni de pe Pământ. Dacă stăm să ne uităm atent, așa e… cei dragi continuă să trăiască în inima nostră și în amintirea noastră. Ei poate că încetează să mai existe cu adevărat doar în momentul în care sunt uitați. Sunt creștin ortodox și dacă mă uit la ritualul bisericesc pentru cei plecați și anume praznice și pomeniri, îmi dau seama că rolul lor, în esență este acela de a preveni uitarea. De asemenea, a da de pomană este un act de dăruire, de iubire. În opinia mea, atunci când facem o pomenire, conectăm actul de amintire cu un gest și sentiment înalt, acela de a dărui și a iubi.
Călătoria lui Manolo urmează același traseu ca tuturor eroilor ce au pornit pe acest drum, asa cum explică si Joseph CAMPBELL în cartea sa Eroul cu 1000 de chipuri. Astfel că în călătoria sa Manolo ajunge ca atâți alți eroi si la proba labirintului. Labirintul este un simbol al scurgerii timpului, iniţierii, căii şi evoluţiei spirituale, progresului, dezvoltării, iluminării, conectării la sursă, renaşterii, învierii. Unii pretind că forma geometrică a labirintului produce un câmp energetic ce poate vindecă, înlătura bolile trupului şi a calma, însenina mintea, are puterea de a echilibra mintea cu trupul până la punctul în care gândirea se opreşte şi îi iau locul intuiţia, cunoaşterea extrasenzorială.
Mircea Eliade spunea că: “misiunea esenţială a labirintului este să apere „Centrul,” acesta fiind, în fapt, o iniţiere către sanctitate, nemurire şi realitatea absolută”
În călătoria sa, Manolo este pus față în față cu cele mai mari frici ale sale. Nu am să vi le desconspir pentru că vreau să vă las să vă bucurați de film. Am să vă spun totuși că am întâlnit aici ceea ce am învățat și de la legenda cascadei Bigăr.
”Moartea” și jertfirea sinelui pentru a te transforma și a renaște în iubire, pentru ca 1+1 să fie egal cu 1, asta îmi spune mie legenda cascadei Bigăr. Asta a făcut și Manolo în călătoria sa. A ales să ”moară” pentru a renaște transformat, fără frici, pentru a fi o inimă din cap până în picioare și pentru a putea fi eroul propriei sale cărți și nu a celei scrise de tatăl său. Vi se pare cunoscut? Cu toții am fi mai câștigați dacă am avea curajul să facem asta.
The Book of Life? Un film ce merită să îi oferiți o oră și ceva din viața voastră!
Vizionare plăcută!!!
Ionuț MIHALACHE
Jurnal de "călătorie" - destinația: întâlnirea cu sine, Eu și Tu (Noi) 