Georgia – See you next time

Nu puteam pleca din Batumi fără să ne înfruptăm încă o dată din bucătăria locală. Și pentru că e mare… e bineînțeles, pește. Dar am ales să o facem puțin mai altfel. A fost ideea lui Răzvan. Ne-am dus la piața de pește să ne alegem masa. Georgienii spre deosebire de noi, românii, nu se trezesc cu noaptea în cap așa că pe la ora 11:00, piața abia începea să se umple cu pescari. Ai tot ce îți poftește inima acolo și la un preț decent. Ba pleci și cu peștele gata curățat pentru o sumă modică.

Știu… piața nu arată super igienic… dar credeți-mă că la restaurantele din centru, peștele tot de aici vine. Doar pentru că nu știi, nu schimbă cu nimic situația. E ca atunci când struțul bagă capul în pământ sperând că dacă el nu vede… pericolul dispare.

Cu peștele în traistă, ne-am îndreptat spre o tavernă din apropiere, care te primea cu peștele de acasă :))))) O super idee… se plătește un preț pentru gătit și ce mai vrei garnitură. A fost nevoie să insistăm puțin până să îi convingem că vrem calcanul pe grătar și nu prăjit. Mai întâi ospătarul … apoi a venit bucătarul…și la urmă până și proprietarul…. Le-o fi fost lor lene să aprindă grătarul pentru peștele nostru și aveau încredere în puterea lor de convingere…. dar nu știau cât de hotărâți eram noi. Așa că până la urmă … au fost nevoiți să facă pe grătar.

Ce a urmat? Orgie culinară!!!!

Răspunsul la întrebarea voastră, este DA, este usturoi acolo!!! Doar urma să zbor cu avionul mai târziu. Tentația a fost mai puternică decât orgoliul… :). La pește, desigur merge un vin alb, dar era totuși 12:00.. așa că am luat tot ceva alb, dar compot. Da ați citit bine, în Georgia poți comanda la restaurant compot la pahar. Delicios de altfel și de mere!

Cu burțile pline, ne-am dat de-a dura până la mașină și am pornit spre Kutaisi, spre aeroport. Nu.. nu s-a terminat încă, mai avem încă două opriri.

Autostradă am avut doar pe ultima porțiune de drum, care a fost și cea mai puțin interesantă, așa că nu am să mă refer la ea. Ce m-a impresionat e felul în care își construiesc acum autostrada georgienii. Se lucrează pe mai multe șantiere în același timp. Autostrada de la Batumi la Kutaisi va trebui să traverseze câțiva munți. În cei circa 200 de kilometri am văzut cel puțin șapte tunele în construcție.

După atâta pește mergea și un desert, așa că ne-am oprit să cumpărăm ceva fructe locale. Aici mi-am făcut un nou prieten după cum se vede. Cachi sunt foarte populare în Georgia și chiar foarte dulci și bune.

În drumul nostru, aproape peste drum de Black Sea Arena o arenă unde se țin spectacole și concerte, am vizitat Paragraph Hotel. Ce era de vizitat la acest hotel? Voi lăsa fotografiile să vorbească în locul meu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Este un resort exclusivist în care teoretic se poate intra doar dacă ai rezervare. Pentru a ajunge la hotel traversezi o pădure de circa doi kilometri pe un drum ce șerpuiește printre copaci. Are un acvariu imens în lobby, prin interiorul căruia treci pentru a ajunge în zona de spa. Aici, te așteaptă o piscină cu o lungime de 100 de metri…. da… wooow. Jumătate este acoperită și jumătate în aer liber.

În fața hotelului într-o lizieră am descoperit câteva căprioare. Foarte prietenoase….

Această prezentare necesită JavaScript.

Am plecat de la hotel cu certitudinea că atunci când voi reveni în Georgia, voi sta măcar o noapte aici.

După încă 60 de kilometri, am ajuns la Magnetiti Beach lângă orașul Ureki. Ce are special acestă plajă? Iată:

Da…. Nisipul din Ureki este nisip negru și are proprietăți magnetice. Se spune că tratează o serie de probleme de sănătate, inclusiv boli cardiovasculare. Nisipul… această minunăție a naturii, atât de deranjant dacă îți intră în ochii, dar atât de plăcut sub tălpi.

Un nou prieten… sunt mulți câini ai nimănui în Georgia și toți sunt de neînțeles de prietenoși. Sau poate or fi fost așa doar cu noi? Le lipsește mâncarea… dar parcă și mai mult de atât se bucură când le dai atenție, o mângâiere și o îmbrățișare.

Ne apropiam deja de aeroport… au fost aproape 4 zile și 650 de kilometri. Am avut nevoie de această ieșire, am avut nevoie să petrec timp cu Răzvan. Răzvan e unul dintre prietenii mei care mă înțelege și atunci când nu vorbesc. Ne-am cunoscut prin prisma serviciului acum 10 ani… dar parcă îl cunosc de când lumea și pământul. Am trecut prin foarte multe experiențe împreună, frumoase, mai dificile sau care îți schimbă viața sau înțelesul vieții. Unii colegi spuneau că parcă am fi frați. Eu cred că el face parte din familia mea de suflete și eu din a lui. Am fost mereu acolo unul pentru celălalt chiar și de la distanțe de mii de kilometri. Avem o mulțime de povești împreună, ar trebui să scriu o carte să le pot împărtăși pe toate… Poate o voi și scrie mai devreme sau mai târziu. Atunci când suntem împreună, orice călătorie devine o aventură fie că suntem doar noi doi, fie că suntem într-un grup. O aventură a fost și Georgia, o aventură din care am încercat să vă dau mai departe și vouă din ce am văzut, din ce am trăit și simțit acolo.

Cu drag,

al vostru Ionuț MIHALACHE

P.S.

urmează filmul, stați pe aproape 😉