Lumina…

Vreau să clarific de la început că acest articol nu este o pledoarie pentru: ”se poate și așa”. Desigur că sărbătoarea învierii pentru creștini, fără a o putea celebra împreună, la biserică, nu este la fel.

Ce am simțit în perioada aceasta când am văzut înverșunare și de o parte și de cealaltă, cei care militau pentru a nu celebra în nici un fel și cei care militau pentru a se merge la biserică și a menține ritualul? M-a dus cu gândul la Pescărușul Jonathan Livingston al lui Joseph Bach. Anume la riscul să ajungem ca și creștini să dăm mai multă importanță ritualului decât spiritualității înseși. Să nu ajungem să conteze mai mult dacă aprindem lumânarea în stânga sau în dreapta și să uităm pentru ce am mers acolo de fapt. Am auzit o dată o mică povestioară de la un preot pe care îl consider și prieten drag inimii mele, preotul Bogdan Popescu de la Bruxel. Povestea cum vin unii la el să îi spună cum că unii fac și dreg în timpul slujbei. Ba că stau nu știu cum, ba că vorbesc, ba că fac nu știu ce. Mi-a plăcut foarte mult răspunsul său: ”Dacă tu te-ai fi concentrat doar pe motivul pentru care ai venit la Biserică, dacă ai fi fost atent doar la tine și rugăciunea ta, nu ai fi avut nici ochii nici vremea să observi ce fac nepotrivit cei din jurul tău!”

Sărbătoarea învierii binențeles că o simți altfel atunci când dai lumină de la unul la altul. Este o manifestare a simbolul împărtășirii iluminării tale, a adevăratului nostru scop: Acela de a împărtăși lumina atunci când am ajuns să o avem. Pentru că nu e așa, ”o lumânare nu pierde nimic atunci când aprinde o altă lumânare”.

Fiecare din noi ne naștem cu o lumânare în interiorul nostru gata să fie aprinsă. Fiecare din noi a întâlnit măcar o dată în viața sa o persoană care pur și simplu ”lumina” camera, locul în care intra.  Dacă stăm să ne amintim, nu e așa că este un adevărat privilegiu ca într-o lume plină de măști, să întâlnești un suflet?

„Dacă vrei, putem începe să invăţăm cum să învingem timpul. Vei fi în stare să porneşti în sus şi să cunoşti ce înseamnă bunătatea şi dragostea.” – 

Dar poate că uneori atunci când în jurul nostru vedem doar întuneric, dacă am avea o ”oglindă” la dispoziție, poate am vedea că chiar noi sunem lumina din acel loc…. De aceea, atunci când cineva te caută doar la nevoie, nu judeca… Poate că e de fapt e un privilegiu. Poate că tu ești singura ”lumină” pe care acea persoană o mai poate vedea atunci când se află în întuneric.

Am întâlnit în drumul meu mulți oameni de la care am luat ”lumină”, care și-au adus aportul la cine sunt, care mi-au dat lumină fără să ceară nimic în schimb sau fără ca măcar să știe. Uneori, nici măcar nu știm sau nu putem vedea cât de ”luminoși” suntem. Mi-a trebuit timp, dar pe drumul meu în  căutarea ”paradisului pierdut”, am realizat că de fapt, paradisul nu este un loc sau un timp. Paradisul este o stare!

Lumina învierii se află în fiecare din noi. Cum menținem flacăra aprinsă și cum o dăm mai departe, ține de fiecare din noi.

”Tu poți ști orice, însă atata timp cât nu ai demonstrat asta în practică, tu nu știi nimic!” – Pescărușul Jonathan Livingston, Joseph Bach

Vă doresc tuturor și mie, un drum frumos în calea voastră în a deveni lumină și a lumina pe alții!! Hristos a înviat!

P.S.

„Ne alegem lumea urmatoare în funcție de ceea ce învățăm în aceasta lume. Dacă nu înveți nimic, lumea urmatoare este întocmai ca aceasta, cu aceleași limite și cu aceleași apăsătoare greutăți pe care trebuie să le birui.” – Pescărușul Jonathan Livingston, Joseph Bach.

Cu drag al vostru,

Ionuț Mihalache.