Carpe Diem

„A fost o dată ca niciodată un împărat într-o țară îndepărtată și frumoasă. Acesta i-a chemat într-o zi la el pe înțelepții curții și le-a spus:

– Am un inel cu unul din cele mai frumoase diamante din lume și vreau să ascund sub piatra sa un mesaj care să fie folositor într-o situație disperată și fără de ieșire. Vreau să îl las celui sau celei ce mă va moșteni și vreau să le fie de folos. Vreau să vă gândiți ce mesaj ar putea fi pus. Trebuie să fie un mesaj foarte scurt care să încapă în inel.

Înțelepții erau foarte pricepuți la a scrie tratate dar nu știau să se exprime printr-o singură propoziție scurtă. S-au gândit și iar s-au razgândit…. dar nu au reușit să găsească un mesaj. Împăratul, necăjit fiind, s-a plâns atunci despre eșecul înțelepților săi unui servitor bătrân și credincios ce îl crescuse din copilărie și era aproape ca și familia sa. Bătrânul i-a spus su blândețe:

– Nu sunt un înțelept, nu am școală, dar știu mesajul de care ai nevoie! În anii mulți pe care i-am petrecut la palat, am întâlnit mulți oameni. O dată, am avut grijă de un mag pe care tatăl tău îl invitase la palat și magul acesta mi-a dat în schimb acest mesaj. Îți voi cere să nu îl citești acum. Ascunde-l sub piatra de pe inel și deschide-l numai atunci când te vei găsi într-o situație fără scăpare. 

Împăratul l-a ascultat și a făcut întocmai cum a spus bătrânul. După ceva timp, dușmanii i-au atacat regatul și împăratul a pierdut bătălia. A fugit din cale lor pe calul său, însă aceștia au pornit în urmărirea sa. El era unul iar dușmanii mulți, a călărit așa până a ajuns pe marginea unei prăpăstii ce nu putea fi coborâtă. Dacă încerca ar fi murit cu siguranță, pe drum nu se putea întoarce fiindcă de acolo veneau urmăritorii și tropotele cailor lor se auzeau deja. Era disperat și simțea că nu mai are nici o scăpare… Atunci, și-a amintit de inel… L-a deschis și a găsit următoare inscripție:

„Și asta va trece!”

Când a terminat de citit mesajul s-a făcut deodată liniște în jur. Se pare că urmăritorii îi pierduseră urma și o luaseră în altă direcție. Împăratului i s-a umplut inima de recunoștință pentru servitorul său. cuvintele sale fuseseră puternice. A închis la loc mesajul în inel, a pornit la drum, și-a adunat armata risipită și a câștigat războiul. În ziua reîntoarcerii la palat, a fost organizată o mare petrecere. Poporul își iubea împăratul și toată lumea se bucura și petrecea. Împăratul era mândru și fericit. Atunci, bătrânul servitor s-a apropiat de el și i-a spus:

– Chiar și acum, deschide inelul și mai citește mesajul din nou!

– Dar acum sunt învingător, spuse împăratul, nu sunt nici disperat nici nu sunt într-o situație fără scăpare.

– Ascultă-mă! îi răspunse servitorul. Mesajul are putere nu doar atunci când ești la greu, ci și în momentele de victorie.

Împăratul a deschis inelul și a citit: „Și asta va trece!” Și iar aceea liniște l-a cuprins deși se afla în mijlocul unei mulțimi petrecărețe. Mândria i-a dispărut. fiind un om înțelept, a înțeles mesajul. Și atunci bătrânul i-a spus împăratului:

– Nimic și nici un sentiment nu este permanent. Așa cum noaptea se preschimbă în zi, tot așa și momentele de cumpănă cu cele de bucurie se schimbă între ele. Acceptă-le pe amândouă ca și natură a lucrurilor, ca parte din călătoria ce se numește viață!.

Abia atunci când înțelegem ca suntem suflete ce au un corp drept avatar pentru a putea experimenta viața în drumul lor spre desăvârșire, vom putea privi evenimentele din viața nostră din postura observatorului. Fără a le judeca în bune sau rele, ci înțelegând că ele creează cadrul necesar învățării unei anumite lecții și că sunt rezultatul a ceea ce noi am creat prin gândurile, intențiile și acțiunile noastre. Nimic nu este permanent, așa cum și Isaac ASIMOV spunea în cartea sa Sfârșitul Eternității, „Nimic nu ține la nesfârșit. Nici măcar în eternitate”. Chiar și în eternitate evenimentele, situațiile se schimbă și asta ne permite să progresăm, să evoluăm. De aceea, pentru mine, Carpe Diem nu reprezintă a trăi clipa fără să îmi pese de viitor. Pentru mine înseamnă a trăi clipa prezentă și a profita la maxim de ce ce îți aduce ea, pentru că indiferent ce este, reprezintă o oportunitate să crești. Cred că parte din ceeea ce înseamnă a evolua e și a ajunge ca evenimentele exterioare să îți perturbe cât mai puțin starea și lumea interioară. (Bineînțeles, în cazul evenimentelor traumatizante fizic sau psihic nu este deloc ușor să te poziționezi astfel.)

Orice stare și situație este trecătoare și cred că în călătoria noastră spirituală, ne apar toate de care avem nevoie.

Carpe Diem dragii mei, pentru că: Și asta, va trece!!!!

Cu drag,

Ionuț MIHALACHE