Există Dumnezeu?

Indiferent cum alegem să numim, Divin, Dumnezeu, Alah, Natura, Universul, Iubirea, starea de Budha, majoritatea dintre noi ne-am pus la un moment dat acestă întrebare cu privire la existența sa.

Se pare că nu există Dumnezeu. Pentru că dacă una dintre două entităţi opuse ar exista, cealaltă ar fi complet distrusă. Dar Dumnezeu este Binele infinit. Prin urmare, dacă Dumnezeu ar exista, nu ar exista Răul. Dar zi de zi întâlnim răul în lume, prin urmare nu există Dumnezeu.” (traducere după From the Summa Theologica, )

Dacă mă întrebați pe mine, eu nu cred că Divinul există! Eu nu mai am nevoie să cred că Divinul există, pentru că eu știu că Divinul există!

Nu am știut mereu asta! Am avut nevoie de ani pentru a înțelege că, până și atunci când aflându-mă într-un moment dificil din viața mea am fost supărat pe Dumnezeu, prin supărarea mea pe El îi confirmam de fapt existența.

Argumentul din Summa Theologica, este logic doar atâta timp cât privim lucrurile și viața în general dintr-o perspectivă duală, din perspectiva că răul este opusul binelui. În special în religiile occidentale ne-a fost prezentată această luptă  permanentă dintre bine și rău. Dacă ești murdar pe mâini nu înseamnă că nu există săpun. Putem doar concluziona că pentru o perioadă nu ai folosit săpunul prin propria ta alegere sau poate că din cauze exterioare ție. Dacă știința a arătat că întunericul nu este altceva decât absența luminii, iar frigul absența căldurii putem concluziona logic că și răul e doar absența binelui și nu inexistența sa. Dacă Dumnezeu este Binele Infinit, atunci manifestarea răului nu este altceva decât ne manifestarea lui Dumnezeu. Am crezut și eu în trecut că este vorba de o luptă interioară între umbră și lumină. Am scris chiar în unul din articolele mele trecute despre legenda indiană referitoare la cei doi lupi. În fiecare din noi trăiesc doi lupi, unul bun și unul rău. Între ei se duce o luptă iar ea va fi câștigată de cel pe care îl vei hrăni mai mult. Acum, Ionuț cel de azi, nu mai cred în această luptă, nu mai cred că asta este calea. Acum cred că dacă creezi un război interior, el se va reflecta și în viața ta exterioară. Războiul acesta este iadul pe care singuri ni-l creăm în universul interior și pe care îl proiectăm și în lumea noastră exterioară. Dușmanul tău cel mai mare, umbra ta cea mai mare sunt prietenii tăi și nu fac altceva decât să îți arate ceea ce tu trebuie să alchimizezi. De te vei lupta cu partea întunecată, ai mai multe șanse să pierzi decât să câștigi. De ce? Pentru că luptând, o alimentezi în același timp cu energia ta.

Și în cazul acesta care ar fi o altă cale posibilă? A recunoaște și accepta acea parte întunecată din tine și a o aduce către lumină. A aduce lumină acolo unde este întuneric.

Cum? Focusându-te pe aspectele pozitive, înalte, luminoase din tine, potențându-le, folosindu-le și în serviciul altora, proiectându-le către lume. Oamenii cresc atunci când sunt apreciați, nu criticați. Imediat ce alegem să manifestăm binele, răul va înceta să se mai manifeste de la sine. Cred cu toată ființa mea că orice om, indiferent cât rău a manifestat sau cât de rău ar putea fi văzut sau ar fi, poate măcar pentru o zi să manifeste doar binele.

De asemenea, argumentul din Summa Theologica, este logic doar atâta timp cât alegem să credem într-un Dumnezeu exterior nouă, responsabil pentru toate câte se petrec. Eu însă cred că suntem creatorii propriei lumi și realități. Lumea în care trăim nu este altceva decât o proiecție a propriilor gânduri, idei, intenții, concepții, viziuni. Ceea ce vedem nu este altceva decât o reflexie a luminii proiectată pe retina noastră și interpretată de noi. Prin fiecare gând, intenție, interpretare, ne creăm la nivel micro lumea interioară iar la nivel macro lumea pentru toți. Uităm de multe ori că noi ne creăm propria realitate, pentru că nu e așa, e mult mai simplu să pui responsabilitatea pe un Dumnezeu exterior sau pe cei din jur, găsim mult mai ușor un sens în acuze, dependențe și în ”bietul de mine”. Avem, cred eu, o percepție inversată asemeni imaginii de pe retină. Războaiele, tirania, răutățile, violențele de orice fel fie fizice sau emoționale, nu sunt cauza suferinței noastre. Este exact invers: Suferința noastră, traumele interioare, judecata, ego-ul, felul în care de multe ori nu facem altceva decât să trăim un trecut repetitiv, toate astea sunt cauza războaielor, violențelor și a toate celor pe care le-am enumerat mai sus. Așa numitul rău din lume este doar o chestiune de alegere a ce vrem să manifestăm, despre unde ne focusăm atenția și nu despre inexistența Binelui Infinit.

Un hoț dacă întâlnește un sfânt va vedea doar buzunarele lui.

Elio D’Anna – Școala Zeilor

Așa că manifestarea sau ne manifestarea Divinului, ține doar de noi și de alegerile noastre, de ceea ce vrem să dăruim din noi lumii. În acest pariu, eu aleg să merg pe mâna lui Pascal și să pariez că Dumnezeu există. Pentru că, ”Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri, și merge spre nicăieri. Iar singurul vehicul către Dumnezeu este ritmul iubirii dintre oameni.”- Petre Țuțea

Ionuț MIHALACHE

Un gând despre „Există Dumnezeu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s